Hepatita virală A

Hepatita virală A – boală contagioasă umană, produsă de virusul hepatitei A cu mecanism  de transmitere fecalo-oral, care se caracterizează prin afectarea ficatului cu evoluţie ciclică, benignă şi se manifestă clinic prin intoxicaţie de scurtă durată, dereglări ale tractului digestiv, în deosebi ale funcţiei ficatului, cu sau fără icter, cu restabilirea rapidă a funcţiei hepatice şi prognostic favorabil.

HVA se caracterizează printr-o răspîndire ubicuitară şi practic se înregisrtrează pe toate continentele globului pămîntesc. Este considerată o infecţie, nivelul de răspîndire a căreia depinde de vastă gamă de factori naturali, biologici şi, în special, sociali. În acest context mulţi autori menţionează că HVA este infecţie a ţărilor, localităţilor, grupurilor de populaţie, colectivităţilor şi familiilor sărace cu condiţii şi mod de viaţă, din punct de vedere igienic, nesatisfăcător.

Indicele morbidităţii prin Hepatita virală A  în 2009-2010 a constituit 0,81 şi 0,45 la 100 000 populaţie. Începând  cu 2013 în RM (în special  în 2014) s-au înregistrat îzbuchiri, morbiditatea constituind – 13,78 şi în 2015-7,82 la 100.000 populaţie

Receptivitatea este generală. Din numărul total de pacienţi cu HVA, copiii sub vîrsta de 14 ani constituie 60- 80%, maximal la copii în vîrstă de 3-10 ani.

Sezonalitatea maladiei – toamna şi iarna

Sursa de infecţie – Omul bolnav de HVA cu forme manifeste şi amanifeste

• Fluidele fiziologice potenţiale – Materiile fecale;

Sînge şi derivatele sanguine contaminate cu HVA – excepţional

Durata contagiozităţii – Omul bolnav – este contagios în ultimele 7-10 zile a perioadei de incubaţie, foarte periculos în perioada preicterică şi pe parcursul a primelor 10-12 zile a perioadei icterice.

• Mecanismul de transmitere – Fecal-oral (predominant), Parenteral (excepţional), Sexual (excepţional), anal-oral
• Căile de transmitere Hidrică, Habituală (contact direct şi indirect), Alimentară
• Factorii de transmitere Apa şi alimentele infectate, Mîinile murdare, Obiectele de uz casnic, Muştele şi hidrobionţii

Receptivitatea Generală

• Din numărul total de pacienţi cu HVA, copiii sub vîrsta de 14 ani constituie 60-80%
• Receptivitatea maximală – la copii în vîrsta de 3-10 ani.
• În ultimii ani a crescut morbiditatea copiilor în vîrstă de 7-15 an
• La sugari – cazuri excepţionale

Imunitatea Stabilă, durabilă

 

Manifestările clinice şi paraclinice ale HVA la copii in perioada de convalescenţă

Manifestările – clinice	·         Ameliorarea stării generale ·          Restabilirea apetitului ·         Dispariţia completă a icteruluiu ·         Revenirea ficatului  la dimensiuni normale ·         Normalizarea culorii  scaunului şi a urinei ·         Recîştigarea treptată a puterii fizice Mai persistă: ü  dureri ori senzaţie de greutate sub rebordul costal drept ü  slăbiciune generală moderată ü  hepatomegalie moderată
Date paraclinice	Testele hepatice se normalizează sau se apropie de valorile normale
Indicii serologici (markerii)	Anti-HAV IgG

Nota: La o parte de pacienţi cu HVA perioada de convalescenţă va continua 2-3 luni.

 

 

Tratamentul de spital al copiilor cu HVA

• Regimul zilei
• Dieta
• Terapia de detoxifiere
• Multivitamine şi vitamine
• Antiproteazice
• Hemostatice (în prezenţa sindromului hemoragic)
• Antispasticele musculaturii netede
• Enterosorbenţi
• Preparate care restabilesc integritatea membanelor hepatocitelor
• Hepatoprotectoare
• Antioxidante

 

Tratamentul HVA în perioada de convalescenţă

1. Se exclude efort fizic, lecţii de educaţie fizică timp de 3 luni după externare
2. Dieta № 5 pe parcurs a 3 luni după externare
3. Vaccinările se permit după normalizarea indicilor biochimici

In caz de evoluţie trenantă sau convalescenţă prelungită:

1. Hepatoprotectoare
2. Coleretice
3. Multivitamine
4. Fitoterapie
5. Tratamentul balneo-sanatorial, ape minerale

 

Aspecte evolutive ale HVA la copii:

• În majoritatea cazurilor HVA la copii se caracterizează printr-o evoluţie acută ciclică
• Formele uşoare şi medii constituie 97-98%, grave – 2-3%
• Forma malignă este excepţională
• Recăderi în HVA sunt rare (2-4%)
• Rareori se întîlnesc cazuri cu evoluţie trenantă (3-6 luni)

Vindecare completă în 98,4 % din cazuri

 

Anexe

 

Dieta 5a[1]

Scopul prescrierii: a contribui la restabilirea funcţiei dereglate a ficatului şi a căilor biliare, a stimula secreţia bilei cu acţiune cruţătoare a stomacului şi intestinului.

Caracteristica generală: dieta satisface necesităţile organis­mului în proteine cu limitarea moderată a lipidelor şi glucidelor, a sării de bucătărie, cu proprietăţi energetice satisfăcătoare; se exclud alimentele bogate în substanţe purinice, extractive, colesterol, va­lenţe acide, celuloză aspră; se măreşte conţinutul de substanţe lipotrope (colină, metionină, lecitină), vitamine şi lichid.

Componenţa chimică şi valoarea energetică: proteine 90 g (60% animale), lipide 80 g (20-25% g vegetale), glucide 350 g, sare de bucătărie 8 g, lichid liber 2-2,5 1, valoarea calorică 2480 kcal.

Prelucrarea culinară: hrana este fiartă, lichidă, pASTă.

Regimul alimentar: hrana caldă se serveşte de 5 ori în zi.

Se recomandă şi se exclud alimentele şi bucatele:

Se recomandă	Se exclud
–    pîine de grîu din făină de calitate superioară, uscată sau coaptă în ziua precedentă, faina de grîu, biscuiţi uscaţi	–  pîinea proaspătă, de secară, aluatul în foi, cozonacul
–    supe de legume pASTe, supă-pireu, supă cu lapte în două cu apă, supe cu crupe bine fierte (gris, orez, ovăz), cartofi, dovlecei, morcovi tăiaţi mărunt; se dreg cu smîntînă, unt	–  zeama de carne, peşte, ciuperci, leguminoase
–    carne şi carne de pasăre negrasă: de vită, găină, curcan în sufleu, pireu, perişoare fierte, pregătite la aburi, se permite carnea de găină fiartă cu bucata; se limitează carnea de viţel şi pui	–  carnea de raţă, gîscă, carnea prăjită, ficatul fiert înăbuşit, creierul, rinichii, salamurile, conservele, produsele afumate
–    peşte sorturi negrase, fiert, fiert în aburi, netocat, în pîrjoale	–  peştele sărat, afumat, prăjit, fiert înăbuşit, conservele, icrele
–    lapte, chefir, iaurt, brînză de vaci proaspătă şi bucate din ea (sufleu, budincă) fierte în aburi, smîntînă proaspătă în bucate, caşcaval nepicant ras	–  frişca, brînza grasă, acră, caşcavalul sărat, picant
–    ouă – omletă din albuş pregătită în aburi, la cuptor, ou ca ingredient în bucate – 0,5-1 gălbenuş pe zi	–  alte bucate din ouă
–    crupe, paste făinoase – terciuri pASTe fierte cu apă în două cu lapte din crupe de gris, orez, hrişcă, ovăz, din făină de ovăz şi orez, sufleu din gris, orez, fidea fiartă	–  macaroanele, crupele de grîu, terciurile grăunţoase
–    legume fierte (cartofi, morcovi, sfeclă, conopidă, dovlecei, conopidă), salată verde, sote-uri de legume, banane	–  ciupercile, leguminoasele boabe, legumele murate, marinate, varza, ridichea de lună şi de iarnă, măcrişul, usturoi, ceapă
–    fructe proaspete, sorturi dulci crude – coapte, fierte (jeleu, cremă gelatinoasă), fructe uscate fierte şi pASTe, cremă gelatinoasă din lapte, zahăr, miere de albine, dulceaţă, zefir, marmeladă	–   fructele acre, bogate în celuloză, cio­colata, îngheţata
–    sosuri cu decoct de legume, de lapte, cu adaos de smîntînă (făina se usucă, nu se prăjeşte)	–  condimentele
–    băuturi – ceai cu lămîie, lapte, sucuri de fructe dulci , decoct de măceşe	–  cafeaua naturală, cacao, băuturile reci şi gazoase, ciocolata
–    grăsimi – unt, ulei vegetal în bucate	–  celelalte feluri de grăsimi

 

Meniul pe o zi.

• Primul dejun: sufleu din brînză de vaci la aburi, terci pasat de orez cu lapte, ceai.
• Al doilea dejun: mere coapte cu zahăr.
• Prînzul: supă vegetariană cu arpacaş, cu legume, pasată, pîrjoale din carne la aburi cu pireu de morcovi, cremă gelatinoasă.
• Gustare: decoct de măceşe.
• Cina: perişoare din peşte la aburi cu pireu de cartofi, budincă din gris cu dulceaţă, ceai.
• Înainte de culcare:

 

Dieta 5[2]

Indicaţii pentru administrare: hepatic şi colecistita acută în faza de reconvalescenţă, hepatita şi colecistita cronică, ciroza hepa­tică în faza de acutizare.

Scopul prescrierii: contribuirea la normalizarea funcţiei dereg­late a ficatului şi a căilor biliare, normalizarea metabolismului lipidic, stimularea eliminării bilei.

Caracteristica generală: dieta este chimic şi energetic valo­roasă, cu excluderea alimentelor bogate în substanţe purinice şi extractive, a colesterolului, acidului oxalic, uleiului eteric, pro­duselor de oxidare a grăsimilor, formate în procesul prăjirii (acroleina, aldehida); este bogată în substanţe lipotrope (colină, metionină, lecitină) şi lichid.

Componeţa chimică şi valoarea energetică: proteine 100 g (60% animale), lipide 90 g (30% vegetale), glucide 400 g, sare de bucătărie 8 g, lichid liber 1,5-2,1.

Prelucrarea culinară: hrana este fiartă, fiartă înăbuşit, coaptă; carnea şi peştele fierte se pot coace. Hrana este preponderent neto­cată.

Regimul alimentar: hrana caldă se serveşte de 5 ori în zi.

Se recomandă şi se exclud alimentele şi bucatele:

Se recomandă	Se exclud
–  pîine de grîu din făină de calităţile I şi II, coaptă în ajun, pîine de secară, făină de grîu – fabricate din aluat nedospit cu brînză, magiun, biscuiţi uscaţi	–   pîinea proaspătă, fabricatele din cozonac, în foi
–  supe vegetariene cu legume, crupe, supe de lapte cu fidea, borş cu sfeclă, varză	–   supa de carne, peşte, ciuperci
–  carne şi carne de pasăre, sorturi negrase de carne de vită, viţel, iepure, găină, curcan, fără tendoane, fiartă, coaptă după fier­berea preventivă, cu bucata sau tocată (sarmale, pilaf din carne fiartă), crenvurşti	–   carnea grasă de oaie, porc, carnea de raţă, de gîscă, ficatul, rinichii, creierul, salamurile, conservele, produsele afumate
–  peşte sorturi negrase, fiert, copt fiind preventiv fiert, cu bucata sau tocat (perişoare, sufleu)	–   sorturile grase, peştele afumat, sărat, conservele
–  lapte, chefir, smîntînă în bucate, brînză de vaci degresată şi bucate din ea (sufleu, budincă), caşcaval nepi­cant	–   Se limitează brînza sărată, caşcavalul picant
–  ouă – omletă din albuş, cel mult un gălbenuş în bucate; ou fiert moale sau omletă naturală – la o suportare bună	–   ouăle fierte tare sau prăjite. În colelitiază – cel mult 0,5 gălbenuş în bucate
–  crupe diferite, paste făinoase în diferite bucate, prepon­derent crupe de hrişcă, ovăz, pilaf cu fructe uscate, budincă cu brînză de vaci, macaroane, fidea fiartă	–   leguminoasele
–     legume fierte (cartofi, morcovi, sfeclă, conopidă, dovlecei, conopidă), sALTă verde, sote-uri de legume, banane	–  ciupercile, leguminoasele boabe, legumele murate, marinate, varza, ridichea de lună şi de iarnă, măcrişul, usturoi, ceapă
–  gustări – sALTă din legume proaspete cu ulei vegetal, vinegretă, tocană din dovlecei, scrumbie nu prea grasă preventiv ţinută în apă, sALTă din peşte, carne fiartă, salamuri fierte, caşcaval nepicant	–   gustările sărate, afumate, picante, grase, conservele, icrele de peşte
–  fructe proaspete, fructe uscate – diferite fructe dulci, crude, fierte, coapte, compot, cremă gelatinoasă, gem, mar­meladă, bomboane fără ciocolată, zefir, miere, dulceaţă, zahăr	–   ciocolata, îngheţata
–  sosuri de lapte, smîntînă, decoct de legume (făina nu se pră­jeşte); mărar, pătrunjel, vanilie	–   muştarul, hreanul, pipe­rul negru
–  băuturi, sucuri de fructe, ceai cu lapte, decoct de măceşe şi de tărîţe	–   cafeaua naturală, cacao, băuturile reci şi cele alcoolice
–  grăsimi – unt natural şi în bucate, ulei vegetal	–   grăsimea de vită, porc, oaie, raţă, gîscă

Meniul pe o zi.

• Primul dejun: brînză de vaci cu zahăr şi smîntînă, terci de ovăz cu lapte, ceai.
• Al doilea dejun: mere coapte.
• Prînzul: supă vegetariană cu legume, carne de găină fiartă în sos de lapte, orez fiert, compot din fructe uscate.
• Gustare: decoct de măceşe.
• Cina: peşte fiert cu sos cu decoct de legume, pireu de car­tofi, brînzoaică, ceai.
• Înainte de culcare:

 

Sursa: PCN-17  HEPATITA VIRALĂ A LA COPII Protocol clinic naţional

[1] Alimentaţia raţională şi dietetică a copiilor”sub redacţie dr.şt.med. Ana Vasilachi. Chişinău Centrul Editorial-Poligrafic Medicina 2004.

[2] „Alimentaţia raţională şi dietetică a copiilor”sub redacţie dr.şt.med. Ana Vasilachi. Chişinău Centrul Editorial-Poligrafic Medicina 2004.