Infecția enterovirală la copii, tablou clinic, diagnostic, profilaxie

infecţia enterovirală este o boală contagioasă acută umană, produsă de enterovirusurile ECHO şi coxsackie caracterizată clinic prin febră, manifestări digestive, sindrom hipertensiv cerebral, meningită (meningoencefalită) seroasă şi alte afecţiuni (mialgie, hepatită, orhită, pancreatită etc).

Enterovirusurile sunt virusuri din familia Picornaviridae ECHO (31 tipuri) şi Coxsackie (23 tipuri), poliovirusuri (3 tipuri) şi enterovirusurile 68, 69, 70, 71.

Sursa de infecţie este omul bolnav şi purtătorul de enterovirus, care elimină în mediu agentul cauzal cu materiile fecale şi secreţiile rinofaringiene – importanţă majoră în acest sens prezintă persoanele cu infecţii inaparente, incidenţa cărora atinge 80% din totalul infecţiilor.

Transmiterea se face pe căile fecal-orală şi respiratorie.

Receptivitatea este generală, maximă la copii în vîrstă de 3-10 ani. Se pot îmbolnăvi adolescenţii şi adulţii tineri, rareori sugarii. IE apare  şi ca infecţie congenitală, realizându-se la nou-născuţi prin encefalomiocardită, in cazul în care gravida a suportat IE în primul trimestru al sarcinei. Se pot îmbolnăvi şi adulţii.

Incidenţa maximă a IE apare primăvara – vara.

Important pentru îmbolnăvirea prin infecție enterovirală (IE):

• Contact cu bolnavul cu IE
• Situaţie epidemică la IE în zona geografică
• Cazuri de IE în instituţia şcolară, preşcolară etc.
• Pacient din focar de IE
• Scăldatul în bazine acvatice deschise
• Utilizarea de produse posibil contaminate

Maladia evoluează cu debut acut, febră, cefalee, pot fi vome repetate, hiperemia pielii feţei, conjunctivelor, sclere injectate, hiperemia mucoasei orofaringiene, granulare, mialgie. Pe mucoasa bucală,  amigdaliană apar papule, vezicule mici cu ulceraţie ulterioară

Pe piele apare erupţie maculoasă, papuloasă (rareori peteşială) din  I-II-a zi a bolii pe faţă, trunchi, membre, pe fondal de piele nemodificată.

Erupţie veziculară ce apare pe pielea mâinilor, picioarelor şi  mucoasei bucale sindromul “mână, picior, gură” (în infecţia cu virusul coxsackie A16 şi enterovirus 71).

În caz de meningită enterovirală cefaleea este pronunţată, vome repetate și semne meningiene prezente, slab-pozitive, uneori absente sau disociate, redoarea cefei, semnele Kernig, Brudzinscki.

În cazuri severe, cu encefalită (meningoencefalită) pot fi alterarea conştienţei, convulsii și semne de focar cerebral

Este necesară consultația medicului de familie, la necesitate – consultația infecționistului.

Se vor spitaliza copiii cu:

• Meningita
• meningoencefalita
• Encefalomiocardita nou-născutului
• Miocardita
• Hepatita
• Forma paralitică
• Uveita
• Forme asociate grave
• Pacienţii cu IE în lipsa condiţiilor de izolare la domiciliu sau din centre de plasament, şcoli-internate etc.
• Copiii de vârstă fragedă cu IE

Tratamentul la domiciliu include repaos la pat 4-5 zile (pînă la cedarea febrei),

igiena cavităţii bucale (clătituri cu Sol. bicarbonat de sodiu 2%), regimul alimentar adaptat toleranţei digestive cu excepţia alimentelor picante şi grase, aport de lichide (apă minerală plată, sucuri, compot, ceai, lapte), antipiretice

Paracetamol (500mg) – ½–1comprimată la fiecare 6 ore, sau Ibuprofen 5-10 mg/kg la 6 ore, Acid ascorbic 100 mg 2 ori pe zi 5 zile.

supravegherea medicală la domiciliu va dura 5-7 zile de la debutul bolii cu măsurarea temperaturii de 2 ori pe zi. La apariţia vomei, cefaleei, semnelor meningiene, agravării stării generale se va spitaliza. izolarea  la domiciliu a pacienţilor va dura 10 zile

În formele clinice: herpangină, exantem enteroviral, mialgie (pleurodinie), forma catarală, intestinală durata bolii este apromaximativ 7-10 zile cu vindecare completă.

În formele  cu afectarea SNC (meningita, meningoencefalita, encefalomiocardita la  nou-născuţi)   durata bolii este de 2 – 3 săptămâni. Encefalomiocardita la nou-născuţi frecvent evoluează spre deces

 Sursa: PCN-26 INFECŢIA enterovirală LA COPIL Protocol clinic naţional