×
Meniu

Atenţie — Difteria!

Difteria este o boală gravă, cu o rată mare de mortalitate, mai ales pentru copiii mici.

Statisticile prezentate de Centers for Disease Control and Prevention (CDC) precizează că unul din zece bolnavi moare de difterie.

În cazul copiilor, statistica este mult mai îngrijorătoare, decesul survenind  la unul din cinci copii bolnavi de difterie.

În RM, în anii 1994-1995 înregistrat o creştere a incidenţei difteriei,  atingând gradul de epidemie, după o perioadă epidemiologic favorabila de 20 ani (1971-1990),  în care morbiditatea anuală prin difterie nu depăsea 0,1 0/0000. Boala s-a manifestat în 1990 – data debutului epidemiei prin difterie în Europa, pe fundalul unei acoperiri vaccinale relativ joase la copii (85-90%) şi 7 ani de imunizare a adulţilor. Din  totalul pacienţilor înregistraţi pe parcursul acestor 2 ani (376 şi 418 respectiv),  copiii (0-14 ani) au constituit 52,5% şi 53,8% respectiv. Cea mai înaltă  incidenţă prin difterie a fost observată la copiii cu vârsta de 7-14 ani şi 3-6 ani, inclusiv la cei vaccinaţi conform vârstei şi  calendarului de imunizări din RM (70,0 -79,4%). Au decedat 13 copii,  11 din ei nu erau imunizaţi sau au fost imunizaţi incomplet. După epidemia prin difterie din aa 1994-1995 incidenţa infecţiei s-a redus con­siderabil (a. 2002 – 2 cazuri în total, din 2003 – nu s-a mai înregistrat)

Este importantă diagnosticarea precoce a bolii pentru instituirea unui tratament efficient.

ETIOLOGIE

Agentul etiologic este Corynebacterium diphtheriae toxygen.

EPIDEMIOLOGIE

■  Sursa de infecţie este omul

– bolnav

– purtător de bacili difterici toxigeni

■  Căile de transmitere:

–  aerogenă prin picături

–  indirectă prin obiecte de uz contaminate

–  alimentară (excepţional)

■  Receptivitate:

  • indice 15-20 %
  • copii şi adulţi
  • copii sub 6 luni, născuţi din mame imune nu se îmbolnăvesc

Starea de indispoziție, anorexia și febra ușoară sunt primele simptome, urmate apoi de formarea falselor membrane care prezintă riscul major de obstrucție a căilor respiratorii și insuficiență respiratorie. Încercarea de detașare a acestor false membrane cauzează sângerarea. Difteria laringiană( crupul difteric) debutează cu  febră, răgușeală, tuse seacă,dar evoluează rapid spre insuficiență respiratorie și deces.

  • Formele grave ale difteriei se manifestă prin afectarea majoră a stării de sănătate, cu aspect toxico-septic, cu stupoare, comă și evoluție spre deces în 6 -10 zile.
  • Miocarditaeste una din complicațiile posibile în difterie. Se manifestă prin tahicardie, tulburări de ritm cardiac, evoluând uneori spre insuficiență cardio-circulatorie și deces.
  • Nevrita este o complicatie frecventă a bolii caracterizată prin afectarea nervilor periferici cu paralizia mușchilor oculari, a membrelor si a diafragmei. Blocarea diafragmei poate determina insuficiență respiratorie.
  • Difteria este o urgență!

SIMPTOMATOLOGIE CLINICĂ

■ Difteria faringoamigdaliană localizată membranoasă

– debut lent, progresiv

–  febră

–  angină difterică cu membrane false pe amigdale: compacte, albe-cenuşii, uneori gălbui, dure, greu detaşabile (la detaşarea lor forţată lasă mucoasa sângerândă şi după 2-3 ore reapar dacă nu s-a administrat ser antidifteric), nu se strivesc la presiune între două lame de sticlă, se scufundă în apă

– adenopatie submandibulară

  • Difteria faringoamigdaliană toxică

– debut acut, brutal

– hiperpirexie

– greţuri, vome;

– anorexie

– ccfalee

– astenie

– uneori – convulsii, tulburări de conştiinţă, semne meningiene

– dureri în deglutiţie

– respiraţia nazală îngreuiată

– paliditate pronunţată

– edem cervical neconsistent, nedureros

– edem faringean şi amigdalian

– congestie a mucoaselor slabă, cianotică

– membrane false, extinse, depăşind amigdalele

– adenopatie submandibulară

– afecţiuni poliorganice

■  Difteria laringeană (crupul difteric)

– febră

– voce răguşită, afonie

– tuse seacă, aspră, apoi afonică

– respiraţie zgomotoasă, şuierătoare

– tiraj al părţilor moi ale cutiei toracice

– agitaţie, apoi somnolenţă

– cianoză, acrocianoză

– asfixie

PARTICULARITĂŢI

■  La copii neimunizaţi

– Forme grave frecvente

–  se întâlneşte difteria laringiană şi forme cu localizări multiple

–  complicaţii frecvente

–  frecvent se asociază cu infecţii bacteriene sau virale

– cazuri letale frecvente.

COMPLICAŢII SPECIFICE

■  Miocardită toxică precoce (în primele 10 zile) sau tardivă (în săptămână a 2-3-a)

■  Poliradiculoneuropatii

■  Paralizii de nervi cranieni (n. glossofarin-gian, n. oculomotor, n. facial)

■  Nefroză toxică

DIAGNOSTICUL

Se bazează pe date:

–  cpidemiologicc (focar sau contact cunos­cut, situaţie epidemică în zonă);

–  anamnestice (absenţa vaccinării);

–  clinice (angină cu false membrane nedeta-şabilc, edem faringian şi cervical, compli­caţii precoce caracteristice, crup). Orice suspiciune obligă un examen de laborator imediat. Nu se va aştepta rezultatul acestor cercetări bacteriologice pentru iniţierea tra­tamentului.

 

CRITERII DE SPITALIZARE

Difteria este o boală de spitalizare şi declarare obligatorie!

PRINCIPII DE TRATAMENT

■  Seroterapia.

■  Antibioterapia (penicilină sau eritromicină).

■  în formele severe: corticoterapia, perfuzii endovenoase, cardiotrofice, etc..

 

SUPRAVEGHEREA

■  în săptămâna a 2-a-3a a bolii poate surveni miocardită (examen clinic + ECG, spitalizare)

■  în săptămâna a 2-a – boala serului (febră, erupţii cutanate, limfoadenopatie) – spitalizare

■  în săptămâna a 2-3a – pareza vălului palatin (consultul neurologului, spitalizare)

 

Vaccinarea reprezintă singura metodă de prevenire și control al bolii.

Vaccinarea copilului împotriva difteriei îl protejează de boală și de complicațiile grave care apar frecvent.  Vaccinarea va preveni totodată și răspândirea bolii în comunitate.