Ce este malaria și cum poate fi prevenită?

Malaria este o boală infecțioasă cauzată de una dintre cele patru specii de protozoare din genul Plasmodium: P. falciparum, P. vivax, P. ovale sau P. malariae, transmisă de  țânțarii Anopheles. 

Malaria este una dintre problemele majore de sănătate publică la nivel mondial, provocând 350-500 de milioane de infecții în întreaga lume și aproximativ 1 milion de decese anual. Transmiterea malariei are loc în zone mari din America Centrală și de Sud, Africa, Asia, Europa de Est și Pacificul de Sud. În zonele endemice precum Africa tropicală, incidența malariei este mai mare la copiii mai mici de cinci ani, din cauza imunității dobândite scăzute.

Pe parcursul secolului al XX-lea, malaria a fost eradicată din multe zone temperate, inclusiv din întreaga Uniune Europeană. Ca urmare, boala este acum limitată în esență la țările tropicale. Odată cu schimbările climatice globale, potențialul de reapariție a malariei în țările în care a fost eradicată anterior există, dar este relativ mic. De fapt, țânțarii Anopheles sunt încă prezenți în acele zone, inclusiv în Europa.

Țările cu malarie endemică din emisfera estică/vestică

Sursa: https://wwwnc.cdc.gov/travel/yellowbook/2020/table-of-contents

Datorită numărului mare de cazuri importate în Europa, malaria este în principal o problemă de medicină a călătorilor.

Republica Moldova pe parcursul mai multor decenii este o țară liberă de malarie, toate cazurile de boală înregistrate au fost de import. În contextul liberalizării circulației cetățenilor Republicii Moldova, cît și izbucnirii războiului din țara vecină, a sporit fenomenul de migrație a populației, inclusiv în zonele endemice la malarie. Acest fapt pune în pericol statutul de țară liberă de malarie. Pe parcursul ultimilor ani s-au înregistrat 20 cazuri de îmbolnăvire (2019 – 3, 2020 – 2, 2021 – 4, 2022 – 11), toate fiind cu statut de import. Majoritatea cazurilor înregistrate în Republica Moldova sunt tratate la timp cu succes, cazurile care nu au fost la timp diagnosticate s-au soldat cu deces.

Prezentarea clinică a malariei depinde foarte mult de tiparul și intensitatea transmiterii malariei în zona de rezidență, ceea ce determină gradul de imunitate protectoare dobândită și, la rândul său, profilul clinic al bolii.

Perioada de incubație variază în principal între 7 și 15 zile, dar s-au observat perioade lungi de incubație de câteva luni, în funcție de pacienți și de speciile de Plasmodium. Malaria se caracterizează prin febră și simptome asemănătoare gripei, inclusiv frisoane, dureri de cap, mialgie și stare de rău, aceste simptome pot să se repete la anumite intervale de timp. Malaria poate fi asociată cu anemie și icter, iar infecțiile cu P. falciparum pot provoca convulsii, confuzie mentală, insuficiență renală, comă și deces, în special la copiii mici.

Rezervorul și sursa de agent patogen sunt reprezentate de omul bolnav cu formă acută sau cronică de malarie și de purtătorul de gametociți. O componentă a rezervorului este considerată și țânțarul de gen Anopheles femelă, a cărui reproducere necesită un „prânz” de sânge și în organismul căruia plasmodiumul malaric trece obligatoriu o parte din stadiile de metamorfoză. Anofelul își depune ouăle la suprafața apelor, larvele fiind de asemenea acvatice, element esențial pentru aplicarea măsurilor profilactice. Rezistența anofelilor este legată direct de variațiile de temperatură, altitudine etc., ceea ce explică și repartiția lor diferită pe glob.

Anopheles maculipennis; stânga: larve; dreapta: femelă
Forografie: F. Schaffner

Modul de transmisie.

Toate cele patru specii umane de Plasmodium sunt transmise prin mușcătura unei femele de țânțar Anopheles infectat, se cunosc aproximativ 60-100 de specii capabile să transmită malaria în lume.

Oamenii infectați rămân infecțioși pentru țânțari atâta timp cât poartă forme de gametocite mature de plasmodium. Această perioadă depinde de specia de Plasmodium, de starea imunitară a pacienților și de tratamentul acordat, în zonele endemice durează în general câteva săptămâni.

Ocazional, transmiterea are loc prin transfuzie de sânge, transplant de organe, partajarea acelor sau în mod congenital de la mamă la făt.

Grupuri de risc

În zonele endemice, populațiile cu risc mai mare de malarie severă sunt copiii sub cinci ani și femeile însărcinate. În zonele instabile sau cu endemie scăzută, precum și în călătorii din regiunile non-malarice, toate vârstele sunt expuse riscului. Pentru cetățenii Republicii Moldova sunt expuși riscului persoanele care călătoresc în zonele endemice pentru malarie care nu au urmat cursul de chimioprofilaxie și au fost expuși la țânțari malarigeni.

Măsuri de prevenire

Prevenirea malariei se bazează în prezent pe două metode complementare: chimioprofilaxia și protecția împotriva înțepăturilor de țânțar. Deși mai multe vaccinuri împotriva malariei sunt în curs de dezvoltare, niciunul nu este încă disponibil.

Chimioprofilaxie

În Europa, chimioprofilaxia malariei este doar pentru călătorii în țările cu malarie endemică, care sunt clasificate în trei (sau patru) grupuri, pentru a determina ce medicament este recomandat pentru chimioprofilaxie. Alegerea medicamentelor depinde de destinația călătoriei, durata de expunere potențială la vectori, modelul de rezistență al paraziților, nivelul și sezonalitatea transmiterii, vârstă și sarcină. În țările cu endemie, chimioprofilaxia ar putea fi recomandată și copiilor mici autohtoni și femeilor însărcinate, în funcție de nivelul de endemicitate și de sezonalitatea transmiterii.

Măsuri de protecție personală împotriva mușcăturilor de țânțari

Datorită obiceiurilor de hrănire nocturne ale majorității  țânțarilor Anopheles, transmiterea malariei are loc în principal noaptea. Măsurile de protecție personală pentru a reduce riscul de înțepături de țânțari includ utilizarea de plase de țânțari pentru pat (de preferință plase tratate cu insecticide), dormitul sau odihna în camere cu ecrane sau cu aer condiționat, purtarea de haine care acoperă cea mai mare parte a corpului și utilizarea de repelenți (respingător de țânțari) în conformitate cu instrucțiunile indicate pe eticheta produsului.

Diagnostic

Standardul de aur pentru confirmarea de laborator a malariei rămâne identificarea paraziților malariei în frotiul de sânge.

Metodele alternative pentru diagnosticul de laborator includ 1) detectarea antigenului folosind teste de diagnosticare rapidă, o alternativă utilă în situațiile în care diagnosticul microscopic de încredere nu este disponibil;
2) diagnosticul molecular, care este mai precis decât microscopia dar și mai scump și (în prezent încă) necesită un laborator specializat;
3) serologie, utilizând imunofluorescență indirectă (IFA) sau test imuno-sorbent legat de enzime (ELISA). Serologia nu detectează infecția actuală, ci mai degrabă măsoară experiența anterioară a malariei.

În republica Moldova, conform actelor normative în vigoare, examinarea sângelui la malarie se efectuează bolnavilor:

– care manifestă stare febrilă pe parcursul a 2 ani de la sosirea din zonele tropicale, indiferent de diagnosticul primar;
– persoane cu stări febrile periodice, cu toate că s-au efectuat tratamentul adecvat diagnosticului stabilit;
– persoane cu orice maladie cu febră și diagnostic nedeterminat în primele 5 zile;
– în caz de creștere a temperaturii pe parcursul a 3 luni, după transfuzii de sânge;
– cu orice maladie însoțită de febră, la care în anamneză figurează malaria în ultimii 2 ani;
– cu febră, cu ficatul și (sau) splină mărite, cu anemie de etiologie incertă;

Management și tratament

Deși malaria poate fi fatală, bolile și decesele cauzate de malarie sunt în mare măsură prevenibile. Diagnosticul precoce și tratamentul prompt sunt elementele de bază ale controlului malariei. Nu există o schemă universală de tratament. Medicamentele disponibile în prezent pentru tratamentul malariei includ clorochină, amodiachină, primachină sulfadoxină-pirimetamina, meflochină, atovaquone-proguanil, chinină, doxiciclină și derivați de artemisină adesea utilizați în terapia combinată.

Este important să rețineținem că:

• Malaria este o boală parazitară periculoasă pentru viaţă, cu transmitere prin înţepătura ţânţarilor infectaţi;
• Călătorii din regiunea europeană care pleacă spre țările endemice ale malariei necesită administrarea tratamentului profilactic;
• Manifestările clinice caracteristice malariei pot apărea la o săptămână din momentul sosirii în ţara endemică şi până la doi ani după părăsirea acesteia;
• Boala poate fi prevenită şi tratată;
• Dacă suspectaţi boala, solicitaţi asistenţa medicală.