INFECȚIA CONGENITALĂ CU CITOMEGALOVIRUS – DE CE ESTE IMPORTANT DIAGNOSTICUL PRECOCE, TRATAMENTUL ȘI PREVENȚIA?

Citomegalovirusul (CMV) este un virus frecvent întâlnit, prezent în populație la majoritatea adulților sănătoși. Pentru aceștia, infecția nu este de obicei gravă, însă în timpul sarcinii virusul poate fi transmis copilului. Atunci vorbim despre infecția congenitală cu CMV, care poate avea consecințe serioase asupra sănătății nou-născutului.

Cum se transmite?

CMV se transmite prin contact apropiat cu persoanele infectate: salivă, urină, secreții sexuale, lapte matern, dar și transplacentar – de la mamă la făt. Femeile însărcinate pot lua virusul mai ales prin contact cu copii mici (care elimină virusul prin urină sau salivă timp îndelungat).

Cât de frecventă și cât de gravă este maladia?

Infecția congenitală cu CMV este una dintre cele mai răspândite infecții transmise de la mamă la copil. Majoritatea nou-născuților infectați (90%) nu prezintă semne la naștere, însă până la 10% dintre ei pot dezvolta în timp probleme grave:

• Pierderea progresivă a auzului (surditate neurosenzorială)
• Întârzieri în dezvoltarea neuropsihică (retard cognitiv, paralizii, convulsii)
• Probleme de vedere (corioretinită, atrofie de nerv optic)

În formele severe, vizibile chiar de la naștere, copilul poate avea icter, tulburări neurologice, greutate mică, hepatosplenomegalie sau chiar risc de deces.

De ce este esențial diagnosticul precoce?

Pentru ca un copil să fie diagnosticat cu CMV congenital, virusul trebuie depistat în primele 3 săptămâni de viață. După această perioadă, devine foarte greu de stabilit dacă infecția a fost congenitală sau dobândită ulterior.

Diagnosticarea rapidă permite:

• începerea tratamentului antiviral la timp (cu valganciclovir sau ganciclovir), ceea ce poate îmbunătăți dezvoltarea neurologică și menține auzul;
• monitorizarea atentă a copilului de către pediatru, neurolog, audiolog și oftalmolog;
• consilierea familiei și sprijin în îngrijirea pe termen lung

Tratamentul

Deși nu există un tratament care să elimine complet virusul, terapia antivirală (de exemplu cu valganciclovir) administrată la copiii simptomatici poate reduce riscul apariției sau agravării problemelor de auz și poate îmbunătăți dezvoltarea generală.

Tratamentul se întinde de obicei pe minimum 6 luni, cu monitorizare strictă pentru a preveni efectele secundare. Copilul rămâne sub observație medicală până la vârsta școlară, cu evaluări periodice ale auzului și vederii

Cum putem preveni?

În prezent nu există un vaccin eficient împotriva CMV. Totuși, măsurile simple de igienă pot reduce riscul:

• spălarea frecventă a mâinilor, mai ales după schimbarea scutecelor sau contactul cu secreții ale copilului;
• evitarea folosirii în comun a tacâmurilor, paharelor sau periuțelor de dinți;
• protecția în timpul contactelor sexuale;
• utilizarea de sânge sau organe testate pentru CMV

Pentru femeile însărcinate, aceste reguli sunt esențiale, în special la primul copil.

Concluzie

Infecția congenitală cu CMV este o problemă de sănătate publică importantă. Deși majoritatea copiilor nu prezintă simptome la naștere, complicațiile pot apărea mai târziu și pot afecta grav calitatea vieții.

Mesajul cheie pentru mame este clar:

• Prevenția prin igienă și atenție în timpul sarcinii
• Diagnosticul precoce prin testarea nou-născuților în primele săptămâni
• Tratamentul și monitorizarea la timp pot face diferența dintre un copil cu dizabilități severe și unul cu șansa la o viață normală.